duminică, 13 februarie 2011

Lupul



Candva, eu am fost un pui de catel ciobanesc german. Oamenii m-au luat, eram mic, frumos si jucaus. Eu i-am rasplatit cu toata dragostea mea si mi-am dedicat viata lor.
Am devenit un tanar lup, educat sa merg in lesa, sa traiesc intr-o casa cu caini si pisici, am iubit omul.
Dar, asa cum oamenii imbatranesc, am imbatranit si eu, oasele ma dor, privirea mea nu mai este agera ca la inceput de viata si ... am fost abandonat pe strada.
Ajunsesem o povara si s-au lipsit de mine, eram batran.
De o perioada locuiesc intr-un adapost. Imi lipseste viata cu familia mea, dar stiu ca aici sunt iubit.
Am trecut iarna cu greu si intr-o zi nu m-am mai putut ridica in picioare. M-am intrebat oare ce sa fie, mi-a venit sfarsitul? Poate ca da sau poate voi fi salvat.
De 2 zile sunt tintuit sa nu ma mai pot misca nici macar sa beau apa sau sa mananc.
Vreau sa traiesc ... inca mai pot oferi dragostea mea neconditionata.