vineri, 29 aprilie 2011

Poveste



Povestea lui Baiat este foarte trista. In urma unui accident de masina a ramas paralizat pentru totdeauna.
El a fost operat dar nu a avut sanse pentru a putea merge din nou.
Baiat are nevoie de un carucior sau de o casa si o familie care sa-i daruiasca iubire.

३ labutze



Fetitza a avut ghinion sa -si prinda labutza intr-o plasa ruginita.
In cateva zile a facut cangrena iar laba ei nu a mai putu fi salvata, a ramas in 3 labutze.
In vinerea Pastelui a fost operata de urgenta si bratul i-a fost amputat.
Are cea mai dulce privire si se vede suferinta ei in privire.
Are nevoie de ajutor financiar pentru a plati la cabinet operatia, tratamentul si cazarea ei.
Fetitza in 3 labutze va multumeste mult
Daca vreti sa ajutati aceasta inimioara ma puteti contacta pe adresa de mail: ely_dydy@yahoo.com sau pe facebook - Artemiza Elena.

duminică, 13 februarie 2011

Lupul



Candva, eu am fost un pui de catel ciobanesc german. Oamenii m-au luat, eram mic, frumos si jucaus. Eu i-am rasplatit cu toata dragostea mea si mi-am dedicat viata lor.
Am devenit un tanar lup, educat sa merg in lesa, sa traiesc intr-o casa cu caini si pisici, am iubit omul.
Dar, asa cum oamenii imbatranesc, am imbatranit si eu, oasele ma dor, privirea mea nu mai este agera ca la inceput de viata si ... am fost abandonat pe strada.
Ajunsesem o povara si s-au lipsit de mine, eram batran.
De o perioada locuiesc intr-un adapost. Imi lipseste viata cu familia mea, dar stiu ca aici sunt iubit.
Am trecut iarna cu greu si intr-o zi nu m-am mai putut ridica in picioare. M-am intrebat oare ce sa fie, mi-a venit sfarsitul? Poate ca da sau poate voi fi salvat.
De 2 zile sunt tintuit sa nu ma mai pot misca nici macar sa beau apa sau sa mananc.
Vreau sa traiesc ... inca mai pot oferi dragostea mea neconditionata.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

PAMELA



POVESTE DE CRACIUN - CAINELE CARE SE TARA , APARAT DE CRUCIULITZA DE LA GAT
Acest mesaj l-am primit de la cei doi oameni minunati care au luat-o pe Pamela din strada si prin intermediul Dr. Aurelian a ajuns la mine in adapost.

"Va multumim pentru efortul de a-i da micutei Pamela sansa unei vieti fericite . Am primit cu bucurie mesajul dumneavoastra , chiar daca avem o usoara strangere de inima la gandul unei operatii . Handicapul ei este destul de vechi .
Noi am intalnit-o prima data pe Pamela in august 2009 , pe o strada dintr-un cartier sarac de la periferia Craiovei , numit Drumul Apelor .
Am vazut-o tarandu-se pe strada in urma unei femei si a unui copil , care nu-i dadeau insa nici o atentie .
Am coborat din masina cu gandul ca un catel cu un astfel de handicap ( pe atunci isi tara pur si simplu picioarele ) nu poate trai pe strada si ar fi poate mai intelept sa o ducem la doctor , care sa decida daca e sau nu rezonabil sa traiasca astfel .
Ceea ce ne-a oprit insa a fost faptul ca am observat cand am ajuns langa ea o mica cruciulita rosie de tinichea pe care o avea legata la gat cu o sfoara .
Am decis pur si simplu sa o lasam in paza acelui mic simbol .
Dupa cateva luni in care nu am mai vazut-o am fost sunati de o doamna care locuieste intr-o baraca de santier din acea zona si care o invatase pe Pamela sa vina zilnic la dumneaei pentru o mica portie si care ne-a rugat sa facem ceva pentru ea , ca sa nu-si petreaca iarna pe strada .
Prin intermediul doctorului Stefan Aurelian am aflat de propunerea dumneavostra si ne-am dus imediat sa o luam .
Speriata si chiar agresiva la inceput , Pamela s-a transformat spectaculos in cateva zile.
Povestea ei e una doesebita pentru ca ea nu a fost in grija noastra .
De ea "s-a ocupat" cineva de acolo de sus. Speram sa o ajute si in zilele urmatoare .
Ea ne-a aratat , ca si in alte cazuri pe care le-am intalnit , ca nu intotdeauna ceea ce ni se pare noua "rezonabil" se vede la fel si de acolo .
Craciun fericit , alaturi de cei dragi , cei cu doua si cei cu patru "labute" !

Oana , Oliviu
si colegii din Asociatia Speranta Pentru Animale "

Acum, Pamela este in Franta, prin grija acestor oameni minunati care au adoptat-o, in curand ea va fi operata si poate cruciulita de la gat ii va purta noroc si de aceasta data si va putea fi un catel normal.
Sa tinem pumnii stransi pentru ca aceasta asociatie sa stranga banii necesari pentru operatia Pamelei.
Craciun Fericit si Sfant tuturor

marți, 7 decembrie 2010

RUGA



Doamne daca imi esti prieten, fa o minune ca mica printesa sa se faca bine, sa fie norocoasa sa gaseasca o familie care sa o iubeasca, sa aibe viata lunga si drumul vietii sa-i fie presarat cu flori.


Mica a murit

luni, 6 decembrie 2010

Dorinta


Sfasietor, sfasietor...
Este dureros si sfarsietor sa vezi cateii cu picioarele in noroi care tremura de frig in ploaie sau zapada.
Multi dintre ei stiu sa dea labutza si atunci cand ii prind laba in mana mea, parca nu vrea sa ne mai dezlipim, sa ramanem asa ... o viata.
O viata a lor sau toata viata mea sa stam impreuna, ei sa-mi simta caldura iar eu sa le simt respiratia umeda plina de dragoste.
La fiecare sfarsit de an ,mi-am pus o dorinta, unele s-au indeplinit altele au ramas dorinte.
Anul acesta imi doresc sa nu mai fie cateii cu labutzele in noroi, imi doresc sa fie catei fericiti, toti cateii sa aibe o casa a lor sau macar o cusca cu paie sau o patura care nu ne mai foloseste, fiecare catel sa aibe mancare si ... iubire.
Eu sper ca aceasta dorinta, de la acest sfarsit de an sa se indeplineasca sa nu ramana numai dorinta.

luni, 29 noiembrie 2010

Maxi




Asa arata acum frumoasa MAXI.










Maxi este norocoasa.
Am citit despre ea pe un forum si m-a impresionat situatia ei disperata.
Am simtit nevoia sa-i acord o mica sansa si asa a ajuns in adapost.
O perioada a fost bine, dar odata cu venirea toamnei, in doua saptamani boala ei, o demodecie grava, a revenit si s-a umplut de rani urate.
Ii crapase pana si pernutele de la picioare si nu mai putea sa stea decat culcata.
Am luat-o acasa, am trata-o, i-am facut bai speciale pentru demodecie.
O imina buna i-a oferit sansa de pleca la o clinica unde este tratata cu multa dragoste si bineinteles cu tratamentul adecvat bolii ei.
Acum Maxi este in Franta, dupa ce se va vindeca, va fi cautata o familie iubitoare pentru ea.
Ma inclin in fata acestor oameni cu suflet



Mona si Lisa au fost adoptate in Olanda.
Peste cateva zile se implinesc 1 an de la plecarea lor si nu am primit nici o veste despre ele.
Or fi bine? Sau ...

Povestea lor este una foarte trista. Le-am gasit intr-o dimineata pe marginea unei sosele, stateau langa mama lor lor calcata de masina.
Erau trei pui slabi si mici, cred ca aveau varsta de 1 luna.
Baiatul a fost adoptat de o familie si acum are o casa si o curte mare langa o padure. Mona si Lisa au plecat si ele.
Sper ca intr-o zi sa aflu ca sunt bine si eu voi fi fericita ca munca mea nu a fost in zadar.
Mult noroc Mona si Lisa